Istoria

De-a lungul anilor, satul Puhoi din raionul Ialoveni și-a creat o interesantă istorie. Zamfir Arbore, în “Dicționarul geografic al Basarabiei” menționează: Puhoiul, sat în județul Bender volostea Căinari, așezat pe pârâul Puhoiului, care se varsă în râul Botna, mai jos de satul Gangura. Toponimia cuvântului Puhoi înseamnă torent mare de apă, format din rezultatul ploilor sau al topirii zăpezilor. Conform datelor teritoriul satului reprezintă o regiune de deal. Sunt cunoscute denumirile acestor dealuri: Hârtopul Lupuil, Grădina Baltag, Valea Tighiaiei, Stoian, Bârihoi care indică diferite regiuni ale satului și desigur fiecare din aceste regiuni își are istoria ei. Se presupunea că anul întemeierii satului Puhoi este 1469, căci anume acest an figura în documentul prin care Ștefan cel Mare ar fi dat satul Puhoi unor slugi ale sale: Nicolaie Matosgada și Hegașu Melciul- postelnic la curtea voievodului. Dar Bogdan I. în culegerea “Documente false atribuite lui Ștefan cel Mare” demonstrează că acest document este un fals. Alt document care privește satul Puhoi îl găsim “Documente privitoare la târgul și ținutul Lăpușnei” al lui Aurel Sava este o jalbă cu data de 7 august 1828 semnată de boierul Constantin Stoianov în care se spune “… când pe vremile acelea cu 30 ani pe aceste moșii a fost sat tătăresc…” Într-un alt document al lui Aurel Sava se conține o jalbă cu data de 12 septembrie 1828 a răzeșilor din satul Puhoi care afirmă că “… moșia umblă în trii bătrâni, adică cel întâiu Alieru și al doilea Ojog și al treilea Albu și așa cu această rânduială din vechimi au stăpânit strămoșii noștril până acum cei mai de pe urmă nepoți și strănepoți”. În adresarea lor către guvernatorul Basarabiei din 19 martie 1827, răzeșii din sat menționează că moșia satului Puhoi avea 900 stânjeni în lățime și 4000 stânjeni în lungime și mai că mai mult de 200 ani este împărțită în trei bătrâni a câte 300 stânjeni fiecare.